Întotdeauna am fost fascinat de pălării.
Încă de când am citit prima oară cartea Alice în Țara Minunilor, și l-am ”cunoscut” pe Pălărierul Nebun, am simțit o atracție, o rezonanță. O pălărie te face mai elegant. O pălărie arată lumii că ești un gentleman (cel puțin până la proba contrară). Dar mai ales, o pălărie îți permite să îți exprimi mica ta ”nebunie”.
Toți suntem un pic nebuni, pentru că în interior, simțim lucruri care nu sunt social-acceptabile. Diferența e că unii au curaj să își asume acea doză sănătoasă de nebunie, pe când la alții, rămâne veșnic neexprimată.
Eu cred că nu putem fi fericiți fără curaj. Fără curajul de a ne expune, de a ne arăta lumii așa cum suntem și din ce suntem făcuți. Nu putem fi fericiți fără curajul de a fi noi înșine, într-un mod înălțător și pentru noi, dar și pentru cei din jur. Și parcă mereu așteptăm să ne dea cineva voie să manifestăm acest curaj.
Avem nevoie de (minim) o aprobare.
Ai nevoie să îți faci evenimentul inedit și memorabil? Cere oferta sau o consultanță gratuită pentru evenimente și vedem împreună cum poți avea evenimentul dorit!
Dar nu este nevoie. Conformismul total omoara mult mai multe visuri decât ar trebui să fie legal. Avem nevoie de măcar o doză mica de nonconcormism. De curaj. De nebunie…
Vă mulțumesc că ați luat un minut din timpul vostru să citiți asta.
Sunt nebun după voi.
Semnat:
